In gandul meu ramane mereu o eroina,

In gandul ei poate eram o fantezie furibunda.

Si n-o omogiez, caci juramantul ala ar fi tardiv,

Ma bucur pentru ea ca este tot ce n-am putut eu sa fiu.

Observ ca mintea mea imi spune soapte lenevite,

Aici in intunericul abundat sunt eu, inconjurat de nimeni.

Si simt in carne vie durere, dar zambetul tradeaza constiinta,

Am fugit intotdeauna de femei vrednice, si poate asta imi este neputinta.

Iubind femei cu moravuri usoare, fara vreo asteptare in loialitate,

Iubirea, o camera de inchiriat, o camera din motel in care am platit si am plecat.

Si sa fiu sincer, am vrut tipic sa ma retrag la casa mea,

Dar, eu, nu pot, sunt vagabond si nu am casa mea.

Sunt vagabond si nu am casa mea,

Dar as cladi o casa din nimic,

Pentru o femeie sincera,

Cu care as putea fi fericit.

Dar tac si stau deoparte,

Ferit de oameni buni care ma dusmanesc,

Ca am imprumutat prea multe femei din casa lor,

SI am ramas iubirii rau platnic si dator.

Dar jur o clipa, am vrut ceva maret in viata mea,

Am vrut sa o iau din casa ei sa o duc in casa mea.

Dar, era oranduita la mai mult decat comportamentul meu sur,

Cand ea era perfecta eu aveam si am prea mult cusur.

Si nu ma mai regasesc in niciun loc,

Nu am pe nimeni sa ador.

Urasc ca timpul trece si-o sa mor,

Si-o sa raman iubirii rau platnic si dator.

Va rog sa ma iertati, 

Sau daca vreti de suferinta ca sa ma curmati,

Ingenunchez in fata voastra zeite ce-ati stat de vorba cu pacatosul,

Puteam sa am de toate in viata, puteam avea destinul nostru.