In unele faze atipice nu mai e momentul de inteles,

Patentat in cultura anticulturala si bogata in schepsis,

Punem bine in cuvinte mersul treburilor inainte,

Am amanetat deja zeci de vise ce au pornit din baza visurilor neimplinite.

Ma preocupa mai ales duzina de ganduri moi,

In taria unui caracter mizer, subred, un gunoi.

Poate bineinteles e relativa chestiunea,  insa ipso facto,

tanjesc uneori dupa iubire, dar iubirea nu se-aprorie de mine.

Si, nu ma pricep la iubit, la soptit dulcegarii...

Nu s-ar fi asteptat nimeni de la cineva care scrie poezii.

Si-n mintea mea cea petrecuta de subrede iluzii vii,

Inca visez la o familie imbratisata de copii.

Dar, interpretul nu cunoaste limba asta,

Traduce dupa ureche vorbitorul de romana arabeasca.

Eu, dintr-o privinta stau singur, ascuns,

Sufletu-mi din lacomie imi cerseste alt suflet pereche, dar... si-asa imi e de ajuns.