Deasupra
E seara si-atata liniste in jur ma-ncovoiaza,
E seara, iar seara e o noapte magica.
Pe ganduri, duse de umilinta,
Pe voci patrunse, cu credinta,
Pe chipul tau de adorata,
Pe toate le patrund intr-o teza universala.
Pe pasii m-apas, sa imi simt urma,
Tu esti aceeasi, eu nu mai sunt, m-am reinventat.
In teza mea, la locul de cunoastere, tu esti un inger,
Fara aripi, ti-ai mai dorii sa poti, zbura...
Dar nu pleca, mai lasa doar o mangaieri,
In amintirea mea.
Mai lasa, o voce calda, un suflet blond, divin,
Mai lasa, o speranta, un vis de dor de adio,
Cand pleci, mai tine-ma in brate...
Caci am sa simt, cum gandul fuge dinadins,
Iar dumnezeu de ma priveste, e si el pesimist.
Sau poate nu mai pleci si te intorci la mine,
Ca mii de zile inainte, sa le ignori cu mine...
Sa mergem dupa umbra, in parcul din Sibiu,
Sa simt din nou, ca langa tine sunt viu.
Dar nu stiu ce e maine, nici ce azi, abia mi-aduc aminte...
Speranta e o fapta, ce nu are cuvinte.
Dar nu ca sper, caci stiu ca poate nu e rost,
Dar lumea e o prada, iar eu un pradator...
Iar tu, deasupra lumii mele, deasupra tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu