Timpul imi sopteste clipe, crede-ma ca te iubesc!

Amortit de iarna-n primavara cutreieresc...

Tu sa iti apleci parul sa ii simt parfumul,

Sa ne-ascundem dintr-odata, sa fugim ca gandul....

Prin zapada repejor, dam din tun in tun in gropi,

Pana rupem si sasiul,pan" ramanem fara roti.

Mergem mai spre munte oleaca spre-o cabana izolata,

Eu ti-oi face focul, ceaiul, voi prinde vanatul, tu sa-mi stai la piept frumoasa.

Eu iti voi spune cu mult drag te iubesc,

Fiindca cand te simt aproape, doar atunci simt ca traiesc.

Si ne-om pierde in salbaticie si-n dorinte cu amor,

Sarutari pe frunte, pe obraz, pe gat si tot cobor

Si-ti voi surprinde simturile cum stiu eu sa te ador...

Dar, pasim inevitabil in jungla rural-urbana,

Eu indragostit de tine, tu in societate doamna...

Iti voi prinde la calcai cate-un sentiment in graba,

SI chiar poate intr-o zi, imi vei fi doar mie draga...

Dar si-asa, ochii tai trebuie scaldati in fericire,

Buzele stropite zilnic cu multa iubire,

Gatul tau rasfatat cu sarutari ca petale de matase fine,

Mana ta cu-o adiere de placere,

Sanii tai, prinsi in fiori si-n momente de dulcegarii,

Cu piciorul atins tot si in sufletul tau sa se nasca o fabrica de bucurii.