Ma omoara abstinenta si un gand pierdut pe val,

Stau tacut la masa ingusta mestecand pietrisul din aval....

Eu nu port in suflet doliu si de mult am incetat sa cred,

Peste timpuri petrecute cu saruturi dulci in care nu mai sper.

Greu de zis, simplu de facut,

De aceea eu rod funia ce-mi atarna langa gat...

Te iubesc, nimic mai mult,

Te doresc, pare atat de simplu ce gandesc cand nu iti spun.

Stau prost la capitolul rabdare si imi scarpin ochii pana-n sange,

CA te-astept de sase vieti si-acum vii doar cu un zambet...

Ma iriti dintr-un comfort unilateral si agreabil,

Si, ma-mpingi in zona rosie sa ma simt mai deplorabil...

Eu, biet animal, tu pradator cu sange rece, ai pus zambete capcana,

Stiai ca de imi fluturi priviri si ochi dulci ma topesc in cub de gheata...

Si-acum cum sa ma scot din ritm?! Asta jur pe constiinta ca e mentalism,

Ai pocnit, mi-ai zambit si mi-ai indus in subconstient atractie catre geniul tau ce-i evident.

Spune-mi tu perfectiune, te-ai gandit la ce-ai facut?!

Mi-ai servit poloniu radioactiv 210 si nu avem antidot!

Stii sau simti frustrarea chiar si din dorinta ta,

Ca o parte interioarea iti sopteste ca sa intri-n viata mea?