Esti minune de femeie, esti un quaser printre stele,

Esti particula divina, cel mai puternic fascicol de lumina...

Ai un zambet mai stralucitor decat un soare,

Esti femeia ideala,  esti o simfonie in linistea de vara...

Ce-as dori din naivitatea mea?! sa te strang in brate,

Sa-ti musc buza, sa-ti ating cu fiori gatul dintr-o parte...

Mi-as dori la lantisor sa iti astern  un pendativ, ca un rasarit,

Sa-ti alunece pe decolteu ca cel mai ametitor apus finit.

Mi-as dori sa iti arat cat de mult si cat de-aproape

Pot sa stau cu rasuflarea cu emotia langa piele...

Ia-ma in brate si uita de lumea toata,

Lumea asta trista, fii si tu mai egoista.

Deschideti aura si sa ii faci conspectul in detaliu,

Sa iti privesti subiectivismul ca un joc definitoriu...

Lasa-te purtata de-o idee cu totul abstracta,

Si observa din detaliu, cum ar putea fi viata noastra.

Este dreptul tau sa spui ce vrei si sa gandesti ca atare,

Minte de savant in corp magnific, superba femeie careia ii fac apologie...

Sunt cuvinte de natura apoetice, caci nu am gasit superlativul tau,

Ma faci sa ma intreb de multe dati, oare tu esti zeu?!

Si de ce femeie draga, geniu absolut si fastuos,

Nu esti cea mai fericita femeie dintre toate cate-au fost?!

De ai fi pe jumatate fericita cat esti tu de geniala,

Ar vedea o lume-ntreaga euforia in femeia colosala...

Si ma-nchin, dar iti spun cu mult patos si credinta in absolut,

Tu esti maximul la maxim, nu exista o femeie cu mai mult...

Si de aceea, as putea sa jur pentru un sarut sa mor,

As trada raiul cu iadul pentru-o clipa de amor.