Uite, frigul ingheata neuronii,

Asteptand ca si soparla sa apara zorii...

Ma misc greu din patul mortii,

Am vandut la pret redus fericirea sortii...

Incheieturile trosnesc si tendoanele se-ntind prea mult,

Cartilajele se uzeaza, le prizez cu aracet...

Sunt blocat in propria minte si n-am cum sa evadez,

Toate gandurile te caute pe tine si pe tine te visez.

Si n-am vrut, dar ce lucru ireversibil !

Simt ca te iubesc etern, dar fireste-s prescriptibil...

Am nevoie de un avion si o insula privata,

Pe tine sa te rapesc si acolo sa stam o viata-ntreaga.

Am nevoie de speranta, oare unde-am ingropat-o?!

Daca o resuscitez, poate mi-o ia altul?

Dar ce stiu eu?! Pot eu sa te rog sa-mi iesi din vise?

Te iubesc ca popa bani, dar tii usile inchise...

Intra un pic in fantezia mea si de-acolo fii tu editorul,

Condimenteaza decorul si alegeti rolul...

Orice-ar fi, cand altii iti vor spune lucruri rele,

Tu, sa imi privesti deschisa sentimentele si sa te gandesti la ele.