Poet hazliu ce sunt si vinovat cu gândul,

te-as duce si in paradis, vanzandu-mi sufletul...

Ma simt umil, inger divin ce imi pune inima pe jar...

Si-as scoate-o azi din piept, ti-as pune-o pe altar...

Dar ce vei face tu cu ea?!

Te plictisesti si cauti alta?

Sau o vei imbraca in casmir,

o vei purta in ochii tai, sclipiri de diamant si safir,

O vei saruta... stiu, buzele tale adorate...

Dar buza mea muscata, doar sangereaza in declin,

Invinetita si suspinând dupa sarutul tau fin...

Si nu mai vine, de ce-ar veni?

Eu sunt un muritor, tu pari ca esti zeita,

Conflictul e senin...

Incerc si sper sa ma abtin, dar simt nevoia sa respir adanc,

Caci, orice as face, orice as zamisli, culcerul nu aduce vin...

Culcerul acesta ar putea avea imperii la picioare,

De si-ar dori, coroana ei ar sta ca ordine in societate...

Ma face, subtil, analitic in mecanica cuantica,

sa vad dorinta si speranta intr-un univer paralel,

In care, tot eu, tot Prundurel, te am sotie,

Copilul meu iti spune mama...

si de-asta urasc, ca realitatea asta nu e atat de binecuvantata.