Geniu blond...

Lasa versul meu sa-mi arda toata noaptea mea cea alba,

cautand meiotic tot ce am predestinat genetic, privind noaptea selenara...

Intorc mersul vremii si-mi permit. geniu blond sa te ador,,

Cu aceleasi ganduri simple, insa pline de amor...

Iti dai seama, cum ar fi, ce ar fi, de ce nu si daca?!

Geniu blond, cu buze dulci, ai vorbi de viata noastra?...

Ce-ar fi daca, as da timpul inapoi, pana cand erai copila,

Si-acum vorbeam doar de noi?!

Ce-ar fi fost, daca tu, geniu, ai fi fost in preajma mea?

Eram si eu, geniu ca tine si prin tine vedeam calea...

Dar nu, praful de pusca trebuia sa-mi arda carnea,

Toti incultii, puscariasii, hotii, trebuiau sa-mi rupa haina...

Puteam altfel, decat sa dansez din umbra doar cu moartea,

Fericind privea lor, ce-si hraneau orgoliul din suferinta mea?...

Inger blond, copila geniu, inca frica ma domina,

Ca ma indragostesc de tine si tu nu ai nicio vina...

Si m-am straduit si vreau tot timpul sa aleg calea cea dreapta,

Muncind ani, tacand in sine, ignorat de lumea toata...

Dar, ideea mea despre dreptate are piedici si-i absurda,

Cum sa poti sa schimbi o lume ce traieste din ruina?!

Si as incerca cu complezenta sa-ti seduc ochii tai cei diferiti,

fara sa-ti subestimez genialitatea, sa fim, simplu, doi iubiti...

Dar tu. vezi un motiv plauzibil ca sa fii cu mine.

Pentru un simplu om ce n-are, dar ar face totul pentru tine?

Buza mea lovita, ramane, asa, invinetita,
N-o saruta nimeni, de nimeni nu e iubita...