Si intelegi cum vrei, dar timpul trece...

La fel cum a mai scris si Byron, viermii au buza rece...

Poti tu sa mergi din era presocratica pana-n prezent,

Ca oricine se indragosteste, un prost, un geniu sau dement.

si n-ai simtit principiul triunghiul amoros?!

Tu o iubesti pe ea si ea pe altul, dar amandoi, parca cazuti ca dobitoci...

Urasti sa te indragostesti pe alaturi...

Iar cand iti trece orice stare, urasti ca nu mai poti iubi cu disperare.

Urasti daca o intalnesti ca e cu altul,

Urasti si cand e singura ca nu ii stii naravul...

Urasti ca are ochii negrii, urasti ca are parul

Despletit sau impletit in randuri, urasti ca nu poti sa ii simti parfumul.

Urasti daca te intreaba ce ai patit, ca nu stii ce sa-i raspunzi,

Urasti cand iti zambeste si tu incerci sa te ascunzi...

Urasti, si-ajungi in patul alteia,

Si o urasti si pe femeia aceea,

Ca aceea nu seamana cu ea. 

Urasti si cartile de literatura si toti tampitii ce ti-au spus,

Ca daca tu, citesti mai mult, devii mult mai emaptic, ca e un studiu ce s-a scris.

Eu nu mai spun ca iti pui sperantele ca prostul intr-un sistem ce-ti fura totul,

Duminica mergand la spovedanie, ca sa platesti sa-ti spuna tatal nostru.

Eu nu iti spun ca sa urasti ca ti-ai gresit statutul,

Tu fii un domn si n-o ierta cand ea iubeste altul...

Nu poti sa fii un gentelman in orice situatie

Si m-ai ales cand nu ai depus vreun ban la banca cu personificatie.

A trecut si intai Decembrie, cu la multi ani romane,

N-am inteles de ce nu spunem sclavi si afirmam c-avem renume.

Si ii inteleg pe aceea care vor schimbarea tarii in Dacia,

Dar ne obisnuit cu lipsa noastra de fundament, ne spunem Romania.

Si spune-mi, de ce as fi fericit?!

Nu am origini, nu am renume si-n dragoste sunt amarat.

Chiar daca, pare deja intentionat, si-a mai uitat o domnisioara sutienul in masina,

Mi-am sters si stopul dimineata si farul cu oglinda, buna carpa...