Pierdeam socoteala, in acelasi vechi decor,

Aspiram la faima lor cu acelasi instinct gregar...

Dar m-am segregat si am plecat, n-am ramas imuabil,

Mai putin fericit, mult prea mult obidit.

Altii insistau ca e suficienta sa traiasca,

Eu, pai eu, eu desigur apelam la redundanta..

Asertiv la principii de pedanta,

Impotriva etatismul, ori al oricarei forme de sectarism.

Dar tu vezi?! unde-i lipsa e de probitate

Dai de parveniti cu dume antieufonice...

Coalescenta asta intre domni si genuri petru groza,

O face pe ana pauker spornosexual miraz.

Revenim la noua lume, plina de bursisti cu spume,

ce-ti tranzactioneaza viata ca si cum ai fi un petrefact.

Amorul ne este de vanzare cu instinctul pantomim,

Ascultam prea mult de ce mai spune lumea si uitam ca sa iubim.