Femeia ideala

Ma pierd fara cuvinte pe mersuri academice de luat aminte,

Stau racordat la un tablou cu firida moarta,

Ti-as spune ca te iubesc, dar las pe alta data.

Si las pe alta data cam de fiecare data,

Nu ma grabesc ca zici ca eu-s aici de când ma stiu

Si viata mea ai zice ca nu ar trece niciodata, eternul meu pustiu...

O vad pe ea, femeia simbol,

Nu stie ea cat ii de frumoasa si ca pentru unii este idol...

Nu stie ea si nici n-ar fi bine sa stie,

La cat e ea de interzisa, mai mult de-atat e si irezistibila...

Ehh, ce vis, ce paradis, ce zambet si ce n-ai face pentru un sarut?!

Te-ai duce in iad si te-ai intoarce si-ai face si mai mult!

Si zici azi nu si maine nu si tot incerci sa negi si tu...

Nu eu aduc lumina, nu eu plec, nu eu las intunericul in urma,

E doar coincidenta sobra sau doar o programare importuna...

Dar las, ca rad, si azi si maine, ca rad, ca viata mea-i o gluma..

De ieri s-a prins si mandra mea secreta ca nu-i amanta indiscreta!

Si-atunci, in subconstient, chiar imi doresc sa fiu cu altcineva, 

De asta ii spun la mandra asta ca e amanta mea.

Privind pe mai departe, e-o diferenta cat o galaxie de mare,

Ca poate avem aceeasi varsta, dar ea e cea mai frumoasa sarbatoare,

Când eu, eu tristul si nenorocitul sunt doar o simpla zi lucratoare...

M-abtin sa intinerez cu gânduri pe care poate chiar le rezonam,

Imi vad de lungul nasului si nu-mi doresc, 

de altfel, de buna seama si concret ar fi si imposibil ca sa am.

Dar, ceva ma racaie, imi sfarmiteaza tencuiala interioara,

Ca sa nu scriu in cinstea ei, femeia ideala...