Inger pamantesc

Inconjurat de gânduri noi, ca asa e vremea, trece...

Pasesc prin praf sau mult noroi si stau la umbra rece.

Imi caut vechi sperante in peisaje noi, aceeasi rezonanta,

M-apuc sa pun spre bisnita speranta sau amanetez anduranta.

Si când privesc in gol, am doar imagini trupesti,

Femei frumoase peste tot in gânduri tineresti...

Inalte, mai scunde de statura, brunete sau roscate, asa frumoase...

Dar, blondele cu ochi caprui, parca-s zeite toate...

Si caut sa imi reneg recognitiv ce-am realizat,

Ma leg de un sec sa-mi spulber orice am castigat...

Nu-i loc de timp la locul lui

sau de amorul ce-as vrea sa il spui...

Imi iau încrederea de sine si-o sinucid fara ultimul cuvant,

Caci prea de tot imi pare, gândind prea multe, sa nu-ti spun...

Si n-o sa-ti spun, o sa incerc... probabil o sa reusesc,

Nu sunt nici genul visator si nici n-am curaj sa-ti spun ca te iubesc..

Si nu-i moral si nu va fi nimic, decat regretul ca-mi doresc,

Ceva mai mullt, de ce-as putea avea si asta-i lucru tiganesc...

Eu nu ma plang, eu nu cersesc si cam urasc sa ma indragostesc,

Dar nici nu pot sa-mi port prea mult de vina, când tu esti inger pamantesc.