Sa-i fi iesit in cale la timpul potrivit

Ma regasesc in vorbe, ma regasesc in cuvinte,

Ma regasesc in vocea ei divina, in ochii caprui sau verzi...

M-as fi regasit in visele ei cu mine

Si-as face oarecum din vis o realitate in regasire...

Ma pierd in parul ei, ma pierd in ecusonul ei,

Ma pierd in munca ei, ma pierd in timpul ei...

As strange-o-n piept, as lua-o-n brate,

As tine-o de mana si i-as sopti doar fapte.

I-as tine inima-n etern si eu indivizibil langa ea,

As face totul mai strident, m-as lauda cu dragostea...

Dar demonii, ma opresc din mersul meu spre glorie,

Caci parul ei cel blond pare divin, nefiind pretabil la pacatele ce le sustin,,,

Si cum ai realiza, cum ai incerca din nou o regasire?!

Tot ii doresc chiar cea mai buna fericire...

Tot gandul meu spre ea, intinde-o paleta cu suspin,

Atat de dulce provocarea, suspiciu fin,

Iar daca as fi intampinat dificultati in drumul meu spre ea,

In timp ce ea ma astepta, cu talpa arsa si stropi de sange in loc de transpiratie...

as fi ajuns la timp, rupand destinul meu cel vechi ca si soseaua de centura,

Sa-i fi iesit in cale la timpul potrivit, as fi facut si crima.