Ma intreaba gandul, de ce scrii? cine citeste?

Nu vezi ca in societatea aceasta totu-i trist si rece?!

Ma intreb si eu prea bine ce rost are si cu cine?

Ce s-ar fi pretins mai bine, ori cu fostele; ori cu, stii tu cine?!

Nu vezi, ca-ntalnesti persoane, magice si minunate,

Dar promise-n alta parte?!

Schimb lira, ramand fara analogii,

Cand prin ochii ei cei vii ai vedea ce-ai putea fi!

Imi soptesc in margini si in pasii mei zariti si simpli,

Cat de magica e dansa si cat de departe is zorii...

Cat de triumfatoare-i expertiza si cat de trist in concret e rezultatul,

Eu, intelegand prea bine ca voi fi cu alta, ea cu altul!

Si incerc din cercul meu prea strans sa deschid calea luminii,

Ma feresc de ochii ei caprui si mai mult de gura lumii...

Ma aplec la ganduri scrise si-mi dau seama, nu va stii,

Cum era daca aveam aceleasi ganduri spuse si-o gramada de copii.