Multa patima si dor

Lasa timbrul meu din voce sa coboare inspre tine...

adu-mi pasii diminetii intr-o curte cu iubire.

Nu visa, traieste euforia unei clipe de momentum,

Caci te tin atat de bine mine aparuta-n circumspectrum.

Noi vom fi, ca altadata, calmi si fragezi,

Iti voi recita din poezia noastra, murmuri...

Iti cobor privirea chiar in sufletul meu simplu,

sa-ntelegi cum e iubirea si sa vezi ce n-are altul.

O sa iti soptesc din dor flamand,

tot ce-as face doar cu tine,

Urcand munti in pas ale, coborand 

In mintea naturii, stand ascunsi chiar dupa ea.

Lasam oameni sa vorbeasca, se vor plictisi candva,

Ne vom aminti de astazi, de-un trecut viu, aidima...

Nu iti cer prea mult, dar de vrei mai mult amor,

ce-ti voi face, stii prea bine, multa patima si dor.