Eu incerc sa am deprinderi, si complexe si usoare,

Intr-o straduinta aplicata catre gandul de-odinioara...

Imi completez timpul doar cu ganduri despre ea,

Pare-mi-se ca-n privearea ei eu vad un inger sau tot raiul sau ceva?!

Vad in ochii ei stelari un cosmos de bunatate,

Ma introverteste felul ei, cum le are ea pe toate...

Cum nu poti sa reprosezi nimic unei femei atunci cand ea e zeita,

As zice ca s-a plictisit de zei  si a venit pe-acest pamant si acu-mi  pare o actrita.

Prea frumos e zambetul, prea divin ii este parul...

Vocea ei prea mirobolanta, corpul ei etern sublim,

M-ar face ca niciodata, sa ma indragostesc putin,

Pentru ea, as putea sa ma lupt cu lumea toata, lumea toata s-o-nving.

Care-i Kant? Cine e Nietzche? Ce Pascal sau care Goethe?

Astia toti din prima faza n-ar putea sa argumenteze.

De ce ea, e-atat de minunata!