Si iata...

Si iata...visand cand trece viata,
gandind la nemurire, e-o clipa scurta,
Chiar atat de scurta, cat nu ai puterea s-o-ntelegi!
Si treci... treci, nu mai esti, iar umbrele sunt reci!

Vorbesc in soapta sau mai tare de cine-ai fost,
Vorbesc, dar chiar conteaza sau chiar mai are rost?!
E un scandal. Se cearta toti pe ce-ai avut,
Tu nu mai esti, iar toata lumea spune cine-ai fost.

Iar exercitiul acesta, l-am mai privit si e la fel,
Oamenii vorbesc de ganduri subrede si simtul e mizer.
Iti pun pardon! Fa abstract un moment de ce-ai in jur,
Sa sti ca nu-i nimic al tau, iar trupul iti este un amanet al vietii.

Mai stai o clipa, dar oare mai traiesti?!
Sau esti si tu acela ce da cu umbra ocolul umbrei pamantesti!
Dau timpul inapoi, te las ca sa citesti aceasta poezie,
Sa-ntelegi ca daca toti sunt rai, ai sti ca nu sunt buni mai nimeni!