Draga poezi, eu vorbesc si scriu cu tine!

Din amorul meu hain, ritma ti-o sec fin,,,

Este clar, ca-n metafizica urbana rima este scrisa

si pe muzica usoara...

Chiar daca rima-i moarta!

Dar nu asta ne-nconjoara, nici macar delirul sau vreo boala...

Las sa puna altii-n rama, forma fara fond la vama...

Ca sa treaca cu ea unde?! Pai acolo unde,

Unde altul se asteapta sa rimeze cu doi pepeni si cu cepe...

Dar, efortul vanului rimat si mai secat ca niciodata,

Lasa lumea ca sa moara, unde rima e fundamentala...

Dar si Eminescu are rima! E corect, dar eminescu,

Nu e etalon ci supremul filosof care musca biblioteca,

Astia noi, poetii cei comerciali se asteapta sa nareze un conspect

Intr-adevar artificial, nu natural, dar estompat cu un gainat evazat.

Si-am mai zis, mai zic si-o sa mai spun, daca nu ploua afara,

Este soare aspru, asta nu inseamna ca prostia nu trebuie lasata balta.

Eu nu cred in scheme si-n metode de manipulare,

Eu nu cred in libertate si-n cuvinte oarbe..

Insa cred in lupta de a fi ceva mai mult,

Chiar atunci cand pierzi vreodata, sa incerci si inca odata.

Si a cinspea mie oara, daca reusesti putintel mai mult ca alta data,

Ai sa intelegi ca sensul vietii e sa fi cu-n ton mai sus,

Peste sinele de ieri ce a fost un ton mai jos,

Ca sa trecem cu folos, intr-o condica a noastra,

Forma are fond, chiar daca rima-i moarta.