Cand apele, chiar cele line, apar atat de tulburi.

Lira peste lira absoarbe ganduri stinse..

Sterg pe bolti idei marete si in nori sunt umbre zamisflete...

Iar cinismul din pahare mai creeaza o boala aparte,

Simtul de a fi departe cand defapt esti prea aproape!

Si nu am timp sa-mi amintesc de-acele vremuri,

Nu sunt vreun Byron, vreun lord sau print afurist,

Eu sunt acela ce de-o clipa-s viu si stiu ca n-am murit!

Sau stiu ca am murit, ce pot ca sa mai stiu cand timpul este infinit?!

Iar unii incearca increderea de sine,

Dar lumea este cum a fost si va mai fi cum este...

Intodeauna incepe sa curga lacrimi peste ganduri,

Cand apele, chiar cele line, apar atat de tulburi!