Delir din introspectie



Gandul sta... de parca eu nu mai cunosc ce n-am uitat...
Stiu bine, iar voi absenta la o morala cam asa?!...
Pierzind  din stralucirea unui diamant ma innegresc cu smoala,
Ce ai crede? ca e chiar asa usor sa fi un optimist si trecator?!

E clar... lumina asta mai obscura ma face sa inteleg,
Ca sunt atatea perspective, cand sti pe un pe altele le negi...
Si da.. intr-adevar, nu e menit sa schimb morala unei critici,
E mai usor sa spui un nu... decat sa-ncerci sa exemplifici..

In rugaminti sters, de umbre tineresti,
Ocol adie umbrei noastre si umbrei pamantesti...
Iar la apus te-ntrebi ceva ce uiti si nu ii sti esenta,
Caci nu tot timpul conspectezi, iar uneori toti aiurim, toti deliram..


Si este simplu sa crezi ca sti ceea nu sti,
E greu sa sti de unde pleci, unde ai ajuns...
Mai simplu e sa cugeti! Mai simplu e sa critici..
Mai simplu e sa te gandesti la viitor, cand tu, stiind , prezentul tau nu-i neted.


Revigorand ce pierzi, astepti sa intelegi ca si asteptarea o pierzi
Si te trezesti ca nu mai dormi, nu mai visezi,
Pierzi optimismul si-ncepi sa intelegi ca nu mai delirezi.