Asasinarea lui
dumnezeu
Daca timpul imi
spune totul, eu ma misc definitoriu,
Actionez doar din
principiu, nicidecum, eu din orgoliu...
Petrecut in viitor
prezent aspru si obscur,
Eu am inteles ca
dumnezeu ar putea sa fie mort de mult...
Si …zeul tuturor
slabit de puteri,
ca desi e dumnezeu,
altii, multi, multe pareri.
Undeva in vortexul
ideilor poate altul a descuiat seiful,
Seiful ordinii din
haosul sistemelor...
Iar la fel cum
realitatea, este clatinata uneori,
Tot la fel si raul
mai castiga adeseori...
Dumnezeu , prea
sigur victima suprema a unei tradari,
a fost asasinat cu
propria dreptate de ganduri.
Fiindca s-a-ncrezut
in creatia personala
El a fost tradat
totalmente ca Napoleon, deci nu in graba.
Greu este sa fi
sanatos intr-o societate bolnava,
Asemenea sa fi cel
mai bun, intr-o ura din dorinta altora
ierarhica.
Cel mai important
aspect din univers va ramane necesitatea,
Necesar nu a mai
fost dumnezeu, deci l-a omorat creatia.
Oare chiar a fost
necesara viata?!
Cand, bineinteles
universul se comporta ca o singura fiinta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu