Nu ne intelegem crezul


Norma mea implementata dupa gandul altora, dactil,
Ajunge sa naruiasca visul marelui martir.
Timpul rasuceste concepte, idealurile placute,
Apreciez momente magice.

Clipa aceasta, trezeste emotia atat de vie,
Incat eu, ating un nor la adanca profunzime.
Visele imi desconspira splanul meu divin si rau,
Sunt atingeri delicate, scuturat fiind eu de praf, ca nou.

Pune soapta langa tot ce vezi in jur observand ecosistemul clatinat,
Continua sa se opreasca continua schimbare ce s-a schimbat.
Aprig epigonii pun din suflet recele aspect timbrat,
Pentru o suma modica, iti imbraci aspectul si devii un doctrinar...

A stiut prea bine cine a vazut relatia intre sfinti si Dumnezeu,
Unde dumnezeu cere parerea si se crede in ateu...
Am eu timp sa nu gandesc, lira mea, suspans abstract,
Unde nu rimeaza rima, ci cuvantul calculat?!

Nu noi suntem peste tot, totul este in jurul nostru,
Daca lumea este mare, universul atunci ce e?!
Caci, lipsiti de viziune, definim prea des misterul,
Presupunem multe, insa nu ne intelegem crezul.