O simpla cugetare

Am o simpla cugetare si nici vorba-ndeajuns,

Socotit pe zile scurse doar cu vorba de mai sus...

Stai, mergand incet pe loc, tot inaintand inert,

Respirand analogia, nevorbind nimic concret.

Poate, dar ramane poate,

E probabil, dar ramane poate...

Discutabil, hotarat dar poate,

Poate ca odata fiind in varf poate nu mai poate.

Rugina din pupila roade otelul din jur,

ideea deosebita e transpusa pe retur...

Linistea zgomotului grabit sa nu se auda,

Face tot ce vezi in jur o impresie de umbra.

Momentul critic lasa arcuri fara grade,

Rupte toate de rugina din pupila idealurilor blestemate.

De ce eu sa port vedere, sa simt tot ce e in jur,

Cand la fel fara placere observam orice obscur.

De n-aveam doi ochii imi doream sa am macar unul,

De n-aveam deloc talant imi doream macar sa ii strang cu randul.

De n-aveam inteligenta, imi doream sa am doar bani,

Dar acum ca n-am iubire, nu-mi doresc deloc sa am.

Nu-mi doresc in seara asta sa privesc la viitor,

Cand de vars idei abstract ma ascund de auditor.

Eu sunt autorul rimelor, ce m-ajuta ca sa fug,

Ca sa uit de lumea toata, sa ma mai opresc in drum.

Sa ignor, concretul blasfemiei personale,

Astept sa se ruineze biserica, sa mai cada inc-o mafie.

Sa respire vaticanul aerul nemtesc de temnita,

Mai aprig ca statul romanesc, papa fura de unde apuca.

Futerea de icre pan" la urma fara rost,

Caci sa furi pe lumea toata, nimeni nu te crede prost.

Sa ai timp sa crezi in Iisus, esti mintit, credul si prost si iar infiintezi

desfiintata inchizitie, care a fost chiar religia dictata de idioti...

Poate sa creada lumea in basme , goliat n-a existat,

Avrram nici macar iudeu, n-a crezut in vreun regat.

Dumnezeu, rodul imaginatiei, devenind real in mintea multora,

E-o magie fara truc, crede si nu cerceta.

N-ai sa vezi rasplata-n ceruri, poate-n alta galaxie,

Face plaja dumnezeu cu-o supernova

SI cu-n quaser se scobeste de o carie...

Si umblind prin miliardele de galaxii are timp sa te asculte cum tu lui ii ceri prostii!?