ZI de zi...

Imi subscriu uimirea cu un simt ingreunat,
Deci ii mint pe cei din jur ca eu sunt interesat.
Mintea-mi este obosita, gandul praf lipit in scrum,
Astazi, vad ca-n toate sunt un om neoportun.

Traficul inconstientului imi da vlaga sa respir,
Despicand personalitatea personala fir cu fir...
N-am noroc! Iarasi, deci nu sunt impregnat in suprafata,
Caci satul de combinatii, mestec aerul in graba.

Nici macar de-as sti ce-as vrea, nu as recunoaste in vreun fel,
Si ma stiu ca lumea toata fidelul cel infidel.
Pleaca timpul pe sub umbre, eu raman acelasi eu
Si la fel ca orice rege ma confund cu dumnezeu.

Eu cand dorm imi inchid ochii si ma regizez in viata,
Deplasez idei infirme de pe-o harta pe-alta mapa,
Amagesc moralitatea oferind resentimente,
Rescriind propria istorie cu cuvinte indecente.

Orice pasare ce zboara, nu traieste sub pamant,
tot la fel un sobolan cu vizuina nu-i purtat de vant.
Intr-o zi sunt sobolan, alta zi sunt vultur,
Uite-asa, cand am sa mor nici nu stiu care mi-e randul.

Fie... poti sa fi primul de sus,
Jos te-asteapta o cadere propagata de viteza,
Ca in jurul tau va fi o propaganda,
Ce te pune sub o teza.

Oare oamenii din jur au vointa de a fi?
Dar, e obiceiul meu si observ gainarii...
La cotidianul nostru nu subscriu caci nu am ce,
Caci aceeasi camarila minte lumea zi de zi!

SI in fiecare zi anulez efectul de chatarsis,
Observand cum cultul multora creaza un tumult isteric.
EU, in despotismul vietii nu sunt uns de dumnezeu,
Caci, imi reinvie moartea si ma binecuvantez mereu.