Ruperea de gratii


Cresc emotii de la cer, din stratosfera,
lovite de magnetism, aurore in emisfere...
Puncte in suspensie sunt trasate cu magie,
Semicerc in clema lui ambientala.

Bun, e raul care trece si te invata cand gresesti,
Mai frustranta-i amintirea cand alti te inteleg cu idei copilaresti.
Astazi uit ca eu sunt om si ma integrez in peisaj,
Uit de limite si elimin un blocaj.

Universul sta pe-o panza, simt intreaga lui vibratie,
Miscarea ce-aparat de-un miliard de ani incoace...
Simt si primul cuget, vechi de-o duzina de miliarde,
Eu vorbesc in ani si timpul imi vorbeste-n soapte.

Partenerul meu din viata s-a retras din alianta,
Avand azi aceasta sansa de-a uita de orice fata...
Astazi, nu confund clisee, ignorand de dimineata subiecte de masonerie,
Chiar si radioul il tin inchis, astazi si Dan Puric a ramas fara idee.

Cartea meau cu lordul Byron, e ascunsa, nu-mi mai place,
Caci mi-am reinventat propria gandire fara ganduri mai semantice...
Aspiratiile, vad ca imi continua mersul prin lumina incandescenta,
Ce-si mareste propria intensitate ca o bursa prea dementa.

Talantul, practic, vor sa imi atace concentrarea... absurd.
Ma gandeam daca exista doua unitati de timp ce se contrazic in timp.
Poate timpul e-o vibratie, de unde si totul are miscare,
Ne-am opri din revelatie, totul e atat de mare.

Energia se consuma, praful meu stelar se degradeaza,
Putrezeste in lumina intunericului de aseara...
Dintr-o soapta imi aud bine, trec de toate , dau de sex
Si promit de azi pe maine, ca pe nimeni nu iubesc.

Gnostica melancolie, inspirata de la Evanghelia gnostica,
E nebuna toata lumea si atunci Iisus exista...
Magdalena, statueta, sani de dama colosala,
Zambea cand facea amor si perversa si banala.

Domnilor, noi punem totul exprimati de sentimente,
Cultivam nevoi obscure, vicii prea demente...
Societatea este o organzatie, o entitate.
Pot sa moara cei mai multi, societatea nu dispare.

Pe cand eu, nu reprezint vocea nimanui,
Nu sunt trendul vreunui crez, sunt absurdul gandului...
Peste tot, unde lumina, nici macar nu se integreaza in normal,
Peste tot observ, balanta unde orice-i anormal.

Genialitatea, o debalansare de idei marunte,
Izolata, dar concreta, diferita de multime...
Obiective noi, o povara mult mai grea,
unde se incearca ruperea de gratii, de-a emancipa realitatea.