Zar...

Inchid ochii, ii deschid si ii inchid in propriul vis martir,

Unde ard si scutur aritmetic tot ce e probabil etic.

Am in gand sa fiu fericit ca sunt trist,

Mai bine decat trist si sa mint ca sunt fericit.

Nu sunt demn de propria mea adulmecare,

In colapsul gandurilor sumare, grele...

Pe atat de toxice, pe atat de sarcastice,

Pe atat de jalnice, tot atat de indragostite.

Iar mai departe nici nu-ncerc sa vreau sa stiu,

Ca sa uit de tine, am sa uit ce vreau sa fiu.

Pun o palma peste alta, pun o vorba pe cealalta,

Mai rasflu sistematic si astept o alta data.

Scot isteric orice urma de balans,

Incerc sa fiu darnic, trist si monoton si viu...

Orice urma geniala pare un delict fals,

De aceea eu in ritmul vietii nu ma prea pricep la dans.

Ca dopatii dupa amfetamina, merg mereu iluzionist

Si am inteles devreme ca iubirea e un vis...

Si am inteles ca Platon e un om excentric,’

Ca si sexul pe-ntuneric,  putin asimetric.

Incerc sa ma lupt cu mine,

Dintre noi unul tot pierde...

Stand in propria cafenea,

Meditand la supernova care m-a creat candva.

Versurile acestea desi ti se par comune,

Imi intruchipeaza mersul ars peste secole deasupra la propria-ti mumie..

Caci atat de mult, stiu ca vor mai rascoli conceptiile altora,

Incat ma simt ca si Kant , rege peste teoria mea!

Desi posibil altii sa ma-nsele, eu nu-nsel pe nimeni,

Tupeu  lipsa, de ar fi cu mintea, multi ari fi timizi..

De aceea sunt prea mare pentru mine si-mi doream sa fiu mai prost,

Ca sa cred de as da sfaturi, poate chiar ar avea rost.

Schimbul de tentatii, unul cumpara si altul vinde,

Chiar stiu de ce altii sunt suparati..

Nu au bani nici de mancare, iar cand au,

Se ridica-n lantul trofic, trantorii controvertiti si resimtiti.

Si-am sa zbor la inaltime joasa,

Sa nu stiu de sus, ce-i jos, de jos sa vad in sus...

Eu aspir la versul meu, nici atat de aprig literar,

Nici banal, ca si cum celebritatea mi se va juca la zar.

Iar de ai gandi de ce nu, eu ca restul caut rime desuete,

Sa par un Cosbuc sau un Arghezi... prea departe, teorie,

C-ai sa vezi ca peste ani, e un curent prundurescian,

Caci voi deveni celebru, fiindca am semnat conventia cu un diavolul meu preferat.