... Ce-am uitat si altadata
Piroanele au scos invertoarele pe touch screen,
Suferinta s-a mai stins, te-am iubit s-au a fost vis?!
Si ce ai de pierdut, daca si asa nu ai castigat nimic?
Durerea imi e ascunsa de mandrie, dar asta nu inseamna ca aceasta nu mai e!
Pun etichete sau mai bine scris, adun paradigme!
Deja sunt pierdut in ecuatiile futile, ferit de tine...
Iar eu, chiar nu ma inteleg cu geniul,
As vrea sa nu mai inteleg deficientele, fiind restul.
Nu-mi amintesc ce am citit, o comoara stearsa,
In rezolutiunea mea mintala sunt si eu un simplu om, o simpla viata.
Imi crapa mainile de la caldura si stau in frig, lipsit de-o vorba buna,
E-o antiteza cu amorul in natura!
Iar cinismul meu, un per tu desuasiv,
Ma repune in trecut cel mai vorbaret om mut.
Am trecut de mituri multe... si de dumnezeu si de iubire,
Intelegand ca mai departe, te intalnesti cu sfaturi de la cine nu stie!
Aberam cu totii intr-o oarece masura si ne credem geniile de copertura,
Ambalam cu multa straduinta, trunchiul unui copac putrezit de ura.
Iar eu mint sa fie-o gluma, altul minte ca-i o curva...
Sunt trecut de prima scena, fiind serios ca si o stanca.
Prea pierdut de interese, ma vor intelege vreunii,
Caci nu sunt prea popular si iar intr-un gura lumii...
Dar transam totul in disectie de-amanunte,
Sunt un om corect si nu stiu altii ca mine!!!
Fiind mort sa zac in constiinta ta...
Caci de-acum arunc cu anii si nu vad in urma mea.
De-un moment nescris rasucesc momentul nostru,
Cand te-am sarutat cu pasiune ... si-acum tu saruti pe altul.
Iar eu sunt topit peste cuburi de gheata,
Ars de insolatie, stand la umbra de sub casa,
Te iubesc cu dorinta de-a nu te mai vedea vreodata,
Poata asa am sa uit eu ce-am uitat si altadata.
Piroanele au scos invertoarele pe touch screen,
Suferinta s-a mai stins, te-am iubit s-au a fost vis?!
Si ce ai de pierdut, daca si asa nu ai castigat nimic?
Durerea imi e ascunsa de mandrie, dar asta nu inseamna ca aceasta nu mai e!
Pun etichete sau mai bine scris, adun paradigme!
Deja sunt pierdut in ecuatiile futile, ferit de tine...
Iar eu, chiar nu ma inteleg cu geniul,
As vrea sa nu mai inteleg deficientele, fiind restul.
Nu-mi amintesc ce am citit, o comoara stearsa,
In rezolutiunea mea mintala sunt si eu un simplu om, o simpla viata.
Imi crapa mainile de la caldura si stau in frig, lipsit de-o vorba buna,
E-o antiteza cu amorul in natura!
Iar cinismul meu, un per tu desuasiv,
Ma repune in trecut cel mai vorbaret om mut.
Am trecut de mituri multe... si de dumnezeu si de iubire,
Intelegand ca mai departe, te intalnesti cu sfaturi de la cine nu stie!
Aberam cu totii intr-o oarece masura si ne credem geniile de copertura,
Ambalam cu multa straduinta, trunchiul unui copac putrezit de ura.
Iar eu mint sa fie-o gluma, altul minte ca-i o curva...
Sunt trecut de prima scena, fiind serios ca si o stanca.
Prea pierdut de interese, ma vor intelege vreunii,
Caci nu sunt prea popular si iar intr-un gura lumii...
Dar transam totul in disectie de-amanunte,
Sunt un om corect si nu stiu altii ca mine!!!
Fiind mort sa zac in constiinta ta...
Caci de-acum arunc cu anii si nu vad in urma mea.
De-un moment nescris rasucesc momentul nostru,
Cand te-am sarutat cu pasiune ... si-acum tu saruti pe altul.
Iar eu sunt topit peste cuburi de gheata,
Ars de insolatie, stand la umbra de sub casa,
Te iubesc cu dorinta de-a nu te mai vedea vreodata,
Poata asa am sa uit eu ce-am uitat si altadata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu