Poemul

Poemul

Lumea asta ii vreun pastel
Sau un gand uitat lipit de soarta…
Ca magia, cu mister
Se perturba-n viziunea noastra.

Stiind dar Imaginand c-a fost odata,
Din vechi astre o idée masurata…
Pusa cu putina dorinta mai apriga,
E purtata de vant pana la domnita-n poarta.

Prietenul viselor noastra, practician in cuvinte amoroase,
A inteles ,a simtit afectiune unde nici nu ai crede ca se poate.
Intr-o noapte mai sopteste la urechea unei blonde,
S-a dus , ingerul lui, si a spus - stiu eu un baiat ce te iubeste.

Trece-o noapte ca-n furtuna, ea nici n-aude bine spusele,
Ca se-nvaluie ca-n bruma si-I reneaga vorbele.
Insa el, indarzit caci o doreste, s-a rugat de inger iara,
Divinule te rog incearca!Iarasi ingerul incearca.

Scurte nopti, domnul sta dormind si aspirand
Ca-n a lui menire soarta visul nu i l-a proscris.
O vede si se intalneste si ii spune, cu ochi verzi, putin pierzisi
-Te iubesc, vreau a ta iubire sa o port mereu cu mine.

Inc-un timp trecea si iarasi, domnul din nou,
Ii sopteste la ureche, gandul sau…
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Te rog nu mai sta la soapte , ce imi spui nu inteleg.


Paradisul lumii noastre, se destrama ca si-un vant
Ce alearga cu sperante si ne lasa doar cu-n fix.
Dar aceeasta nascocire insa ,insa, e pretinsa pentru lupta.
Asa lupt! Isi spunea dansul, pana moartea ma-nfirima.

Iar pe mai tarziu, dupa zeci de nopti visate,
Cauta aceeasi blonda si-I sopteste mai departe.
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Te rog nu mai sta asa aproape, ce imi spui imi e mister.

Refuzat, in tihna noptii isi doreste ca sa uite,
Toata viata lui, nesocotita in ideile marunte…
- Ingerul meu, eu infrant vin de pe front,
Lasa-ma, asa cum sunt, de-acest chin vreau sa mor.

-Nu consideri a fi bine sa iubesti atat de mult?
- Eu nu am consideratie, caci eu nu am fost dorit.
-Nu iti pierde cumpatul la decizii fara scop,
Cauza si lupta ta, sa-ti devina un folos.


Iarasi domnul, in a sa gandire, la domnita lui se duce,
El ii spune de iubire, ea se face ca n-aude…
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Te rog nu mai sta asa aproape, eu ce spui nu inteleg



Prins de ganduri grele, nu vrea sa inceteze,
A luptat o viata-ntreaga, om de rand, suflet de rege.
Cum se intinde intunericul inca mai incearca
A se pune peste mersul ascndentului din drama.

Ea-l refuza categoric,altul poate-i mai ferice decat el,
Iar de-aici simte cum timpul parca-i trece tot mai greu…
Trecand zilele ca torturile prin China,
El incearca s-o iubeasca si-si asuma toata vina.

Insa ea, de-atatea dati isi refuza doctrinarul,
Care nu face decat sa iubeasca si sa isi accepte tot macazul.
-Te iubesc, tu pentru mine ai ajuns etern altar,
- Domnule eu te respect, insa iti spun foarte sigur, eu nu pot sa te iubesc.

Insa , domnita, pare sa-si regrete toate spusele deodata,
Tinerelul o iubeste, iarasi el inca asteapta…

Dar sedusa parca ingerul , e atat de magic sis educator,
Ea-l saruta, el socat, s-a lasat in voia sortilor.


Intr-o a disparut si domnita si al lui inger…
Ei sunt fericiti cu calea lor.
Domnul , sta suspina, plange dup-amor…
Iar ingerul mai tarziu se desparte de aceasta si ii lasa un buchet cu flori.


Buchetul nu ofileste, sta-n vitrina viselor,
Si ea cand il citeste, vede… din partea unui admirator.
Si il cauta, in latul lumii, peste tot si il gaseste
Acel om obisnuit , dar cu sufletul de rege.

- Domnul am venit sa iti raspund chemarii!!!
- -Prea tarziu, acum cand timpul mi-a pus vindecare ranii!?
- - Domnul meu, eu te iubesc si doresc si fiu cu tine.
- - Doamna mea, cand te-am iubit, ai fugit de-a mea iubire.
Ce ai vrea acum, sa renunt la mersul meu,
Cand am asteptat atatea seri chipul tau?…
Ai plecat si ai fugit in lume, un sarut nu mi-ai lasat,
Acum vrei cand vii la mine, sa iti spun te-am asteptat?!

Lasa-ma, ne-a trecut timpul si acum e desuet,
Sa mai credem intr-o sansa ce a devenit pamphlet.
Dute pe a ta carare, eu suspin de-mi va fi greu,
Ti-am dat inima si totul, tie nu ti-a priit ce ti-am oferit eu.

Si la urma sa fim o clipa impreuna pentru noi ne-adevar,
Caci iubirea ta domnita, e un fir de par din podoaba ta cu par.
Ce-ai sa faci, ai sa ma parasesti si vei merge mai departe,
Ingerul meu mi l-ai furat, l-ai sedus, s-a dus in noapte.

Viata mea, nu e aceeasi, dar lungiind concesiunea,
Mi-am pus capat suferintei si-am uitat de dumneata.
Am plecat pe vai distinse, si-am surpat cararea-n spate,
Nu ma cauta domnita, e tarziu, nu se mai poate!!!