Craciunul
Rascolesteti inima si aduna bucurii,
Cautati un loc in lume unde poti ce vrei sa fi…
Amintesteti sunetul gandului in bataia ticaita
Si din nou revino-n starea care iti este menita.
Nu te ruga, nu ingenuchea, fi tu insuti un colos,
Nu iubii, nu necaji, nu dori, nu-ncerca sa gasesti rost.
Stai o clipa-ndelungata singur tu cu linistea,
Si-ai sa vezi ca lumea toata, a pierit in clipa aceea.
Si acum revino si adunati constiinta,
Fii mai bun ca lumea toata sau mai rau cum este ea.
Rupeti manecile, nu le coase, lasa-le sa te vada toti rebel,
Nu jigni, spune-le lor adevarul pe tonul cel vessel.
Atunci domnule ai sa vezi poetul ce ma-ntruchipeaza,
Sufletul meu ce e teoretic o materie ciudata.
Ai sa simti poate ca mine, adevarul incrustrat,
Daca nu-ntelegi nimic, esti acel om retardat.
Caci nu este totul menit a fi inteles deplin,
Simfonia nu-I perfecta, nici un cerc, doar forme strambe….
Se conturba in patente si formeaza structura informationala in sisteme,
Iar pe mai departe, este chiar apreciabil, sa simti ca iti vezi craciunul ca un mijloc memorabil.
Cum puterea noastra zace la cei multi chiar in credinta,
Pare-mi-se ca e buna aceasta serioasa chibzuinta…
Ca va fi efect placebo sau o consolare draga,
Dumnezeu e un cuvant, care leaga, nu dezleaga.
Ce frumos este sa crezi in ceva asa maret,
Pus in stema dinainte, emblematicul cerest.
Ne-nchinam, caci e frumos, desi stim ca logic nu exista,
Noi speram in pocainta… Deci o sansa tot persista.
Strange tot ce ai mai drag in brate si iubeste cum doresti,
Nu uita, ca-n lumea aceasta ideal e sa traiesti!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu