Atunci
Sunt cu spatele catre perete,
Am ideile armate si sunt in prima atentie
In avanpost, pregatit sa ridic ce am renascut mai sus,
Caci inainte de mine stau vorbele ce le-am spus.
Caci sunt prea grabit si prea in forta,
Sa am timp de introspectii, dar in schimb aprind o torta...
Si iar fredonez, timpul meu scurt,
Cand am timp ca sa visez parul tau prelung.
Si aceasta este partea in care ma retranspun,
De unul singur pot sa ajung cat de sus peste bolti,
Peste lanturi si principii ipocrite,
Peste bani si peste toate, peste lume.
E tot ce trebuie sa stiu, mai incolo,
Dincolo de orgolii si de cruci facute pe instinct,
Inghitind pamantul intr-o mare de vartej,
Intelegi o forta a naturii si atunci incepi sa cresti...
Chiar ati vazut? Chiar ati auzit? Chiar ati vorbi?
Explicatii... Caci si-acum eu cred ca-n sinea noastra,
Nu ne-am depasit, defapt ne-am asuprit conditiunea,
In care se largeste si se interpreteaza prost supozitia.
Sunt cu spatele catre perete,
Am ideile armate si sunt in prima atentie
In avanpost, pregatit sa ridic ce am renascut mai sus,
Caci inainte de mine stau vorbele ce le-am spus.
Ai fi fost acolo, intre idolii de stana, lipsit de gandul propriu
Sau rescrii traseul pus si sarutat ce-i in cenusiu, antetul.
Chiar ati vazut? Chiar ati auzit? Chiar ati vorbi?
Sigur voi nu sunteti aceia de care ati povestit?!
Receptiv la informatii, la noi tipuri de senzatii.
Chiar ati vazut? Chiar ati auzit? Chiar ati vorbi?
Caci sunt multe vorbe si cuvinte saracite,
Unde disipate, trepidatii amortite.
Dar cum, sa fiu eu Atlas, sa port lumea pe umeri,
Lupta sinelui cu esecul, cand din rau in rau se caieste spiritul?!
Cum sa pot sa mai inchid ochii,
Cand sunt ucis lent si parca nu mai traiesc.
Si cand sa cred ca eram, in punctul cotit, ultim...
M-am trezit, pregatit sa surprind, tot ce n-am surprins.
Si cand sa cred ca eu, eram omul sceptic,
Atunci m-am retranspus printre-acei ce m-au lovit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu