Netranscedental

Netranscedental


In ceata noptii, vor trezarii, din balta niste umbre,
Vor, ataca, orice, miscari, senine...
Caci pana acum, nimic, nu s-a schimbat de fel,
Iar ritmul, parca, e tot mai tembel.
Ma mai gandesc, daca, sa actionez, in cinstea mea,
Sa fie, cu oroarea, cu care m-am sprijinit deja...
N-am sa doresc, defapt, nu cer, nimic, de la oricine,
Deci cer atat de multe, de la mine.

Pe drumuri, nepavate, zdrobite-solul,
Ce isi ridica, praful, deasupra, cum mult deasupra mea,
Si canta, toti cu ironie, off, tara grea...
Si-am sa pasesc, fara grija, pe solul turmentat,
Cand gandul, spune,da , a fost adevarat.
Iar anotimpurile vor trece, pe de-a randul,
Zburam de-asupra lumii mele, macar cu gandul?

Si unii se intreaba, ce inseamna realitatea?
E un esec, o arta, o prostitura, neechivoca.
Azi toata lumea, e doar, fisura, pentru-o roca.
Unde esti tu, aceea, ce ma minte, cu atitudine jegoasa,
Se poarta dupa sine, iubirea, sentiment, de iasomnie...
Arunca, dupa dracu, cuvinte de iubire!!!


Si se ascunde, timpul, de dupa flori mucegaite,
Petale, adunate, petale ofilite...
Macar de pe nocturna, mai joaca astia mingea,
Ce important e scorul, ca sa castige cineva...
Pai acuma.,.. pe timpuri, din acestea culte,
Iubirea e considerata, un cult transcedental...
Dar Kant, e mort, s-a dus deodata...