marți, 15 februarie 2011

De-acum ...

De-acum ...

Si cateodata timpul, e un teren de joaca,
In care, din pacate, nu te gasesc vreodata.
Dar cer, un timp, ragaz, sa ma gandesc mai bine,
Cam, cum ar trebui, sa fac, sa dau de tine.

Chiar, de as, intelege, modele, sinteze,
Cuvinte, inchegate, de dogme, asezate.
Nu inteleg, de ce m-as prinde de zori, acelei lumi,
Daca pe tine nu te regasesc, zorii aceia au apus.

Si sa schimbe, restul, in orice vis, dar fara tine,
E peisajul incomplet, nu ma intelege nimeni...
Pe pasii pe care voi, aprofunda, iubirea pentru tine,
Va sta sa zaca, gandul meu, pustiu, in simple forme inutile.

Dar ce sa cer, ce sa doresc, te voi creea, de voi putea,
Atunci, voi sta, spre, propria, menire...
Caci, toate visele, incep cu tine,
Caci toate visele, se sfarsesc doar cu mine.

Si ce va fi, pe mai incolo, e un fragment, distrus,
Caci fara tine, nu am nimic de scris nimic de spus.
Aceleasi replici, pentru mine, regretele de maine,
E cam putina resemnare, sa spun de-acum adio oare?

Niciun comentariu:

Pe bolta cerului se-nalta un pui grifon cu o cravată, Putin mai mic ca altă dată, ca prada lui ii e furată, Ce mai contează daca a fost mare...