Intr-un ritm ciudat

Intr-un ritm ciudat

Inca un pretext cu ura, ca sa maturi bolovanii,
Sa faci lina calea ta, nu e loc, de nimic in urma.
Sangele, se misca, ca pe circuit de curse, in venele,
Ce stau sa explodeze, sa demoleze, cu adrenalina, excesiva.

Si-s pretexte, cum ca-n urma, te vegheaza cineva,
Acuma stam la cuvinte cu rezon, asta e vegherea ta.
Nu sunt mesteri, care apuca sa se lupte,
Pana si cortina cade, pana si in fata, sa prezica de o moarte.

Da, e dureros, e atat de groaznic, dar nimic nu se compara,
Cu atatea drame, ce le-am petrecut odata.
Si ca mine, sunt, cati sunt, lupta, sa descurce firul,
Pana totul, e haotic, plagiind destinul.

Noi nu plagiem nimic, noi suntem modele,
Ne luptam de zi cu zi, sa strangem, in pumni toata erezia.
In dreapta, in stanga, sunt umbre, conturate dupa paranoici,
Ca toti prind senzatia, ca se intalnesc cu moartea.


Aud, cum se infasoara, toata simetria, din atom in atom,
Pana cand durerea, e o fictiune, care inca macina cuvinte.
Prin eschiva, un croseu din partea stanga, deformeaza mandibula,
E-o etapa in reluare, dar o arta, rafinata, ce loveste de pamant, cu o zdreanta.

Candva, au fost sechele ce m-au luat prin surprindere,
Acum las tribut, in urma mea, ura pentru ura,
Sa acopere, pamantul, razbunarea, nu e o arma,
E modul pur, de-a infaptui dreptatea, care nu ti-o ofera nimenea.

Teorii, fictiunea care nu se-mbina cu cea mai apropiata realitate,
E ca atunci, cand pui in plic, din nou un semn de intrebare,
Si primesti raspunsul, nu, nu un semn de exclamare...
Raspunsul, e tot aceeasi intrebare.


Pe filozofia mea, sa am parte, de o critica, de timpuri vechi,
Cand ca si iubirea ta, nu-i nimic, sunt clipe reci.
O, si da, din nou, apuc, sa ma ridic, de la pamant,
De data asta, lovesc eu, deliric, antifobic.

O, de unde critici, daca e sa-i alungi pe snobi,
De unde mari genii, daca e sa-i ignori, pe idioti.
Si tot de-atatea ori, totul e o consolare,
Petale cu fiori, in clipe reci, fara amor.

Si tot de-atatea ori, totul e o consolare,
Petale cu fiori, in clipe reci, fara amor.
Si n-am mai plans de vreo opt ani,
Se pare ca mila de sine, s-a petrecut doar in trecut.

Si tot de-atatea ori, cand am visat, m-am confruntat,
Cu un destin, ce nu a existat, sunt eu si ce am realizat.
Clipe de amor, ciudate, au trecut, caci se duc toate,
Toate sa se duca-n graba, inca o etapa, inca o gandire stagiara

Si tot de-atea ori, cand am visat,
Nimic pentru concret, nu mi-am propus n-am realizat.
Clipe de amor, le-am ignorat,
O gandire intr-un ritm ciudat.