Prestabilit
Ingropand de pe acum, o simpatie, pentru,
Clipele de neimplinit, dar cu multa, intelegere,
Clipele de neatins, dar cu multa reculegere...
Chipul tau, promis de zei, fiori ai gandirii noi.
Nu m-aseman, cu aceia, ce nu cugeta nimic,
Nici nu sufar, ca aceia... nu-s frumos, nu-s nici simpatic.
Si ingrop de pe acum, in ascunsul, simtului,
Toata, relevanta gandului.
Clipele, tumbe de melancolie,
Ne vom duce toti, peste visele de maine.
Nu doresc starnirea, unor sentimente, magice,
Acum cand sunt tatuat pe suflet, cu nuante tragice.
Peste ego, de-am sa zbor, ma lovesc ca de o stanca,
Nu imi mai doresc nimic , inca...
Ne vom duce toti, eu raman, undeva lipsit de tine,
Inca nu mai este, timp, sa imi iau larevedere.
Dar acum, alte enigme, ce nu le pot descoperi
Si nu mi le spune nimeni...
Iar sa strang?!, din nou sa caut printre randuri,
Un motiv, la care tot ce simt este penibil.
Sunt penibil ca imi place, orice simt in jurul tau,
Intr-o buna parte sunt chiar fericit, intr-o buna parte-i rau.
Dar stiu sigur ca de tine, nu-mi pasa de dumnezeu...
Stiu solutia la toate, nu m-agit, astept sa mor.
Timpul , incerc ca sa am rabdare, pentru o diagnosticare,
Am incredere, ca momentele burlace, ma vor tine pana la moarte.
Asta daca nu cumva... dar in general se aplica regula,
Trist... te-am stabilit in viata, ca fiind exceptia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu