In intuneric
Picura, un strat, peste de altul de cenusa,
E un gri, de adaptat, pus anume ca o nisa.
Suflet, suflet, eu te strig, te-ndemn raspunde,
Dar sa inteleg, nu simt, nu am un suflet...
Off, da simt, in gandul meu, ce-i o lume fara tine,
De-as fi demn, m-as indemna, sa devin un cineva...
Totul, raportez pe doua orizonturi, universul,
Tu, doua lucruri, ce incerc sa le ating, indepartandu-se sublim.
Ce e menit sa fie, rationalul nu-i o superstitie,
Calmul, se lipeste de o vreme, clipelor ce-s efemere.
Tu, un cuvant, ce inalta muntii, dar care ma face ca sa simt,
O eterna repercusiune, o nevoie ca sa mint.
Ca sa pun in plan trecutul, nu sunt mandru de nimic,
Nici macar, de-acel respect, ce l-am castigat muncit.
Sa m-ascund e mai usor, sa spun adevarul, e un sfat,
Ce-i stiu masura, un lucru fara folos, activ, fara rost.
Nu spun, ca am fost, pe-un camp de lupta,
Insa sunt marcat, ca soldatii dupa un razboi.
E-o marturisire sumbra,
Cadavre si mult noroi.
Cum este sa citesti, sute de volume, mii,
Cand de fapt, tu nu traiesti, dar incerci sa fi?
Poate nu am multe-a spune, e usor, sa critici totul,
Nu sunt literar din fire, sunt o simpla cugetare, fara superstitie.
Pai sa tin in mana sceptrul, la un neam neoportun,
Mai bine il vad, pe dracu si imi iau un ramas rau.
Mai bine, ma-nchin la Budhha, singurul ce nu se crede zeu...
Insa renunt si la mine, de ar fi pe placul tau.
Bine, e o slabiciune, un impact, colaps, nefigurat,
In rezervele, de literatura, plagiata, ca o parodie, dupa literatura straina.
Sunt eu insumi, un ciudat deliciu, ca atunci cand inchid ochii,
Vad doi ochi caprui, ce starnesc ca o conditie, sentimente.
Cat ma lupt, ca sa neg toate, dreptul de-a avea ceva,
Ma atrage, cu atata bunatate, de ajung de heba,
De ajung, sa vad controlul, stagiar al mintii mele,
Cum imi neaga ordinul, in zadar ii spun ca nu.
Nu m-asculta, zici ca totul, actioneaza, in absenta propriei voi,
O sa vad dezamagirea, cum consuma, toata vlaga si-asa sufocata.
Voi ajunge, un cadavru viu, ce viseaza, ce se minte spre etern,
O faclie ce se stinge, eu... lipsit, in intuneric, in veci fara tine.
duminică, 16 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pe bolta cerului se-nalta un pui grifon cu o cravată, Putin mai mic ca altă dată, ca prada lui ii e furată, Ce mai contează daca a fost mare...
-
Catre domnul mediocru Partea asta e mai speciala pentru ca am pastrat ceva, Sansa mai putin egala sa-mi viata mea... Prind cu ticu...
-
Deasupra E seara si-atata liniste in jur ma-ncovoiaza, E seara, iar seara e o noapte magica. Pe ganduri, duse de umilinta, Pe voci patrunse,...
-
Nimicul e acel zadarnic loc de prisosinta, In care eu te tin in brate si iti soptesc credinta… Nimicul e o sfera, un loc sinistru, dar atrag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu