Blasfemic, nesimtit
De-as cunoaste ce cred ei despre bine, despre rau...
Mi-as creea comportamentul, intr-un stil idilic.
Ca sunt sau nu sunt, aprioric,
Las pe altii, sa ajunga, la nivel transcedental.
Unde e atata ratiune?, sunt si eu un corp de lut,
Ce creeaza sinonime, dupa bunul gust pentru prostul gust.
Da e nou, aud impresii, intr-un stil abominabil,
Ma rog sfintilor, daca nu sunt morti, la transcendent sa-mi dea prospectul.
Sa citesc despre bravura, de iubire, inchinata la cei trei,
Nici n-am inteles monoteismul, ba, e unu, ba sunt trei.
De ma rog la sfantul duh, sunt crestin sau sunt ateu?
De ma rog si la Iisus, el sopteste- nu ma lasa Tata sa-ti vorbesc.
O fi fost Iisus, om sau zeu sau ce nu este.
Da de ce, pe neamul masi, sa se puna pe o cruce?!
Blasfemie, nonliteratura, toate le gasesti in doua versuri,
Dar e totul din cultura, de pe timpul lui Zamolxis...
Cand un Dac, vorbea spre cer, il facea tampit pe Zeus,
Pai spunand ca e la fel, niciun fulger nu-i prin zona?
Lasa Doamne, eleganta noastra nu e de dorit,
Oricum sunt abject din fire, ca guvernul, nesimtit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu