Dorinta
Uite, seara, iar apune...
Frigul printre oase, parca iara imi patrunde.
Tu, de seama, sa mai spun, nu te-am mai vazut de-un timp...
Ai sa sti ca de un timp, am cam incetat sa mint.
Cat de tremuratoare, este umbra mea in strada...
Nu-i nimic cum imi doresc, deci sunt trist inca odata.
Inca un timp, timpul trece, in singuratatea mea,
Cu speranta mea ca maine se va mai schimba ceva.
Ura... nu ii vezi, cum uita totul, isi ard trupul,
Te-oi lasa in lumea ta, am cedat duelul...
Dar daca este sa lupt, am sa raman in picioare,
Chiar, de ma aleg intr-un final cu-n sarut si-o moarte.
Dramaturgia vietii, toat-aceasta anecdota,
Ma-nvatat ca moarte-i simpla, viata e intortocheata...
Nu sunt prieteni la-ndemana, ca sa te ajute,
Cand, nu o sa mai ai interes, toti o sa te uite.
Le-am trecut in anii astia, deoparte am privit,
Anii viitori, o sa ma-ntreb, daca chiar tu m-ai iubit.
Insa timpul m-ameteste, tu n-ai fost parca aici,
Cand, la 40 de ani, amintesteti ce ti-am zis.
Pe-un fotoliu, eu cu parul incaruntit,
Tu cu riduri, insa tot atat de dulce si de sfanta precum esti...
La Andrei, ii vei spune tu povesti,
Amintinduti de trecut , de cat de mult ma iubesti.
Ar putea fi , totul, prea promitator,
Asta daca nu cumva, pan-atunci nu am sa mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu