Biet cretin
De ai pune ca sa critici, tot ce e neinteles,
Poti sa-ncepi cu viata si sa vezi de are sens!
Standardele tale, sunt vicii de procedura,
Caci simtomul poeziei, nu poarta nicio masura...
Litere... se-mbina, ca relatie in sistem,
Punctele, nerepetate, pot sa para un refren...
Versurile nu sunt muzica, sunt, cantece ragusite,
Care pentru tine , critic, se numesc regrete.
Ce exprima poezia?! Paradoxuri intre soapte,
Iti permiti sa ridici tonul, sa le-neci pe toate!
Cuvintele, toate sunt polisemantice,
Insa codul din cuvinte, este criptic pentru tine.
Pui sa vezi in comparatie, un poet cu-n mare geniu,
De cand prinzi o satisfactie, te cunosc atat de straniu...
Dupa standarde nici Shakespeare, nu e chiar atat de fabulos,
Insa prin cuvinte simple, te invata, de esti prost!
Ce-ntelegi tu din Nichita... ca-i un mare filozof?
Dupa standardele tale, ai spune ca e nerod!
Vezi, acest Stanescu, iti prezinta alta, lume,
Alta perspectiva, alta lume cognitiva!
Insa e atat de mare, incat tremur cand citesc,
Nu este filosofie, este chiar un intreg crez!
Ce-ntelegi?! esenta, e-ntre randuri,
Acolo se regasesc, pure ganduri.
Poti pasi tu mai departe, in aceasta lume noua,
Sa calci corpuri, sa le simti vibratia, care nu o vezi acolo?
N-ai platit, pretul de intrare catre universul nostru,
Dar, de ai patrunde, devii sigur, sacrificiu!
Tu, confunzi, ca realitatea, nu e timbrul pentru noi,
Spre exemplu, pentru noi, iubirea se-mparte la doi...
N-ai destule pagini, dar cad brusc sub standarde,
Biet cretin... ipocrizia e doar un deliciu fin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu