De dorul tau
Ce-or sta sa se petreaca veacuri,
In sila, zboara panglici roz...
Senin se svanta, gandul fara rost,
Aplec, un pas sezut pun dupa colt.
Sa stau sa-nghet, de noaptea e nebuna,
Pan dimineata cand ma trec fiori de bruma.
Oi renunta candva la tot ce imi doresc,
Cu gandul meu de-adio, cand te privesc...
Iar daca-n colt de umbra, va ofili vreo floare,
Sa sti, sunt vise, ce au murit azinoapte.
De timpul, iti va aduce-aminte, de mine vreodata,
Inseamna ca eu nu te-am uitat niciodata.
De ma vor bate ganduri, le spun ca nu conteaza,
E inteles, e aspru, sa cer, ce nu se poate cere.
E prea tarziu, ca sa mai fie altadata,
O clipa rusinata, o simpla mangaiere.
Un vers batut, o intrebare fara raspuns,
Am fost in trepti urcat, pasind cat pot de sus...
E frig aici, un colt de iad, ce-i inghetat,
Dar clar, cu moartea eu pot sa ma port diplomat.
Apoi, ce conteaza, tot batran senil ajung,
Ca nu te am la brat va fi o drama, pentru un batran.
Ca nu ne-am ales, va fi un lucru, petrecut cu greu,
Ca am sa mor probabil de dorul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu