Niciun cuvant
Adesea mintea, iarasi zboara,
Incearca sa-si gaseasca metabolismul ei, de iarna.
Ma misc , gandesc, visez incet,
Dar viata trece intr-un mod alert.
In disputa cu tot ce se agata de principii,
Sunt acelasi om, ce-l sti, tot aceleasi vicii.
Insa mi-as risca chiar totul, pentru-o sansa cat de mica,
Chiar sa pierd, dar am la cunostiinta ca ramai tu fericita.
Timpul este iarasi geniu, printre noi , arunca vise,
Eu le prind; Si-ajung sa te visez pe tine.
Caci in rest, socot aiurea, pentru oarecare cineva,
Insa nu esti oarecare, esti o muza-n viata mea.
De-mi era atat de simplu sa iti spun la fel cum scriu,
Vocea mea cu vocea ta, ar purcede din pustiu.
Dar te vad, vocea imi piere, vreau ceva, sunt mut,
Nu stiu ce astepti, dar eu, n-am sa pot ca sa te uit.
Chiar as vrea, sa curga miere, sa iti spun ce, cum, ce simt.
Insa eu ma pierd mereu si nu scot niciun cuvant.
De vorbesc, vorbesc aiurea, ma ascund de aparente,
Iar tarziu prea resemnat, poate-mi spun ca asta este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu