Sa ard… as vrea cuvintele arse in
Praful de pusca Benelli,
Acum cand umbrele noptii stau in
Toiul descinderii.
Da ei, oameni inchisi in culoarea noptii
Sunt asasinii dreptatii.
Mai mult ca viata nimic nu are prêt…
N-ai vesta antiglont la gloante sa ti piept !
Pe langa multe teorii, de cum si ce, de unde ?!
Stau ei, oamenii noptii,
Intunecati si reci, de par ca vizigotii,
Omoara sperante si prostii.
Si nu sunt brute, nu sunt doar masini de ucis,
Ei sunt reflexia noastra nu dura, reala.
Caci noua nu ne pasa, de cadavre,
Ce stau arse de soare in campuri de lupta africane.
Noi vrem sa bem coca-cola, sa fumam kent,
Sa avem influenta marelui mason Kent.
Dar, suntem nevinovati in ghiarele mortii,
Cand pentru noi au murit altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu