Am s-agat principiile,
In colapsul schizofrenic,
Ca si gandul meu de-odinioara,
Atacati-va adierea cea fatala !
sa mai stiu nu vreau,
Oare cine voi fi eu ?!
Cand ma stiu atat de rece,
Parca as fi dumnezeu…
Ca imparatia cerului ,
N-am s-o cer, de ce s-o vreau ?…
Am vreun crez idealist,
Dupa care sa ma iau ?!
Sa fi simplu ca femeia,
Cum atatea lucruri sfinte!
caci oricat ar fi de ideala,
vorba cea Byroniana, o femeie,inteleasa e banala…
Lupta. Toti cu tot ce-am scris,
Aruncand un mare x,
Mare x tind sa culeaga…
De acelasi compromis.
nu ma abtin …
A citi , citesc, citind…
Nefiresc intind logica ilogicii,
Cand pleci stai si pleci sa vii ;
Adevar ca adevarul « nu e-n stare,
In natura sa corupa fir de par,
Cum nimeni nu e in stare,
Sa spuna ce-i adevar. »
Idealurile scrise, punctual, ne punctual,
Ai aceeasi cratima impartita la dual.
Sa ingheti de crucea vremii,
Sa-ntelegi ce e banal.
Ca un glont ce-o sa strapunga,
O politica de gust..
Tot ce-a fost n-o sa ajunga,
Mai mult decat un rebut.
Ca aceasta tara mandra…
Cu eroii ei si tot,
De mult prostiilor e scrisa,
Uite… de-asta nu mai pot !
Sunt ingust, mai lat la langa,
Curentat cu o priza ce la public n-o s-ajunga…
N-am nimic, de-aceea cumpar, logic ca
Datorii in vechi iluzii…
« Spre gloria care-a rasarit,
S-apuna tot in urma ei !
Iar mai tarziu va fi un vis,
Iubirea ce-am purtat-o ei. »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu