Imblanzite-a tainei clipe,
Ce de mine se sughita,
Au atatea griji de sine,
Ce se pierd-ntr-o multime.
La nimic, nimic vorbeste,
Soapte ce atrag de sine,
Mituri sumbre, din Kabbala,
Vorbe arse de multime !
Se aduna sa sopteasca cand de cand
Uitarea batucita, drept pe tampla noastra,
Vietati in limitare, ca si animalele,
Noi suntem animale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu