Unde esti tu, oare?!
Adieri usoarea se-nvolbura
In ritmul unui ceas batand refrenic.
Totul e apasator, epigonic,
Romanta da semne,ar vrea sa se trezeasca!
Caci te vad pe tine, stand tacuta,
Cu parul sculpat, lovit intr-o parte,
Si eu-s aici, tu esti departe,
Si totusi, esti… tacuta-n fata mea.
E ca fantasma ce se reculege
Intr-o clipa melancolica.
Eram eu pe nuante simfonice,
iar ea privitoare, statea.
Incep sa gandesc, dar nu pot,
Trebuie sa ma opresc,
Sa mai privesc odata acel inger.
Cer aripi, sa fiu angelic.
Dar, a trecut, a fost un vis,
Sau chiar existi?…
Si inca-mi pun aceasta intrebare,
Unde esti, oare?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu