Fantoma politica
Timpul imi bate in crestet,
Totul e apasator…
Tind ca sa imi pierd controlul,
Si m-abtin revoLtator.
Caci ideEa cea divina
Nu-si gaseste astazi tel.
Si se cauta o vina
Pentru un esec mizer.
Pasind, tandru, cu pantofii
Te compari divin ca zeii…
Bei din cupa celui ce isi varsa sange;
Tot acelasi sange-n sine revarsat, doar din prostie.
Si astepti momentul tragic,
Cand din nou sa iei speranta…
Ca actor ti-e sigur rolul,
Dar nu soarta.
Nu-ntelegi ca toate astea
Nu-ti aduc niciun folos,
Stii frenetic,totul trece,
Nu e nimeni norocos.
Si acum regretul, pare mult inevitabil
Ca si gandul lui Bacovia, cu clavirul nepalpabil.
Tu te simti uitat in lume.
Drept si sincer intr-un fapt, lumea te-a uitat.
“Sunt cativa morti in oras”… e evident,
Dar tu nu,inca mai traiesti doar o iluzie,
Ce se-mbina-n parlament si apare o confuzie,
Caci esti mort si mai traiesti…e un lucru care sperie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu