Momentul critic
Sunt eu, dar cine sunt eu?!
O cadere in aer, libera
Sau poate o relicva
A ceea ce se defineste El.
Si incerc sa nu afum abstracta afirmatie.
Un doliu, mult prea neomenesc, doar o privire rece…
Clipeste aroganta in aceeasi concordanta,
Ce respecta juramantul de a fi pasiv la propria viata.
Sunt confuz, acum cand enigma
Se descopera din clipe triste,
Cand adevarul este insusi o enigma,
Ce se fereste de mine…
Cazut intr-o extrema animalica, o crima simbolica,
O Masura, in definitiv o enumerare,
Ca nu am dreptul sa afirm argumentul satiric,
Si nu am dreptul sa ma-ntorc la trecutul mitic.
Un geniu al intunericului
Se revarsa tragic in sine-si…
Si nu am cum sa schimb…
Schimbare e retorica, o indreptare anagogica.
Asteptat de cuvantare, nu cumva o fapta buna,
Iti da doar simpla senzatie, cu gandirea ei postuma …
In schimbarea de opinie, doar retoric…siguranta,
Caci oricat rau ar fi… desi de mult jucata, tu-ti joci cartea.
acel instinct demonic
Se trezeste la fiecare la momentdat.
E acel lucru care-l consideri fara rost,
Si esti privit, din ce in ce mai mult anost.
intelesul nu e deloc respectat…
Iti trezeste bunul simt si putin din tact.
Iarasi cauti lucrul cel adevarat
Sa parafrazezi idila, dintr-un neam foarte sarac…
Si adun reversul spre-un mister etimologic
Fiindca nu mai e, dispare si atunci devine magic.
Asteptat la momentdat tot acelasi gand letargic,
Si putin neadecvat, mult mai mult sucit si amuzant.
Instinctul preconizat, este vechi si afirmat,
Dar de-ar fi de relatat…
Cortina se trage-n jos fiindca totul e blamat’
Suntem in taramul demonilor.
Jos de esti, pe taramul diavolilor,
Ai privii cu mut respect nonsalanta miticilor…
Acum nu… caci oricum este tarziu, sflefuiesti gandul cel litic…
Iti relatezi sa simti doar cu unghia ascutita , momentul critic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu