…Cand oricine este cult…
Sa-nteleg e foarte simplu,
Sunt doar eu cu mine insumi…
Stau si-adun, concretizez,
In final doar delirez?!
Nu incercam o definitie,
La ce e nedefinit,
Doar sa pun o supozitie,
La ce e redefinit!
Ambientul ce se leaga
Peste noi, gandiri nefaste,
Ce se leaga se desleaga,
Tot se schimba de o noapte.
Caci fac parte prntr-aceia,
Ce-i acei, ce sunt aceia?!
In final totul ma sperie,
Nu cunosc care-i concluzia.
Teorii idealiste, mi se bat in cap chiar toate.
Totu-n val, in valuri trece,
Sparge gheata, apa-i rece,
Si eu-s rece de o vreme!
Caci am steagul libertatii
Si sunt gata sa-l arunc,
Ca sa vad ipocrizia,
Inchinandu-se la dictatorul sfant.
Caci finalul e acelasi,
Nu ai tel, nu ai nimic,
Sa ai totu,-n sinea ta
Esti un om nefericit.
Si atunci punem ideea,
Refrazata intr-un scurt,
Intr-un vechi cosciug sta tacut,mortul,
Ai fost tu… un genial, domn.
Si te-ntrebi de ce sunt toate,
Cu aluzii de la timp?!
Fiindca suntem lucruri faste,
Ce se scutura in vant.
Si vorbiti-mi mie aspru,
Sa ma critic in refuz.
Cine-i idiotul astazi,
Cand oricine este cult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu