Ingerii in stoluri, stau cu aripi, de pamant,
Tot ce-i rau isi ia zborul,
Iara eu incep sa cant,va rog, fugiti..
Amintind de Eminescu, geniul.
Norii de pe cer, fug, parca se svanta…
Totul este un vis superb,
Oda lumii care canta,
Intr-o bucurie sfanta.
Mari mistere, mici cuvinte,
Lucruri derizorii, lucruri multe.
Am ramas decat cu tine,
Restul este vechi si nou in lume.
Prin orbita se-ntarata neuronii,
Si incep prin de, iluzii
Sa gaseasca parodia,
Ce separa lumea de iubirea…
(noastra)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu