In postmodernismul ce mi se arata,
Se preved iluzii deslusite in enigme derizorii,
Unde stau pierdut si eu, cel ce cugeta,
Sa viseze tandre clipe, ce de mult imi sunt proscrise.
Cred ca as putea clipi,
O clipa sa pot indrazni,
Sa strang doua secunde un inger in brate,
Dar dupa ce ar trece totul, as muri …
Nu pot deslusi mistere,
Sunt doar eu, propiu-mi mister,
Si privesc zadarnic inspre stele,
Incercand sa le ating inainte de a ajunge la ele.
Dar genul de intrebari,
Ce reindraznesc prin neputinta sa le cer raspuns…
As putea visa o clipa,
m-am trezit, totul s-a dus!...
Mi se par toate dileme,
Ce degeaba le-nteleg,
sa ma renasc intre stele,
Sa vad si eu ca si Luceafarul, idealismul veacului.
si nici asta nu-mi doresc,
Fiindca totul va fi altfel,
Cand o sa-ncep sa gandesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu